Este rarisim cazul unui artist care sa reziste si sa se impuna atunci cand ani la rand este improscat cu epitete veninoase si critici demolatoare, ba chiar i se interzice sa-si expuna lucrarile la Salonul din Paris. Acel barbat impunator, un visator cu priviri ferme, adorat de femei, un provincial de langa Paris care a cucerit inimile admiratorilor rascolind prin dramatismul istoriei s-a numit Eugène Delacroix, stralucitul reprezentant al romantismului francez, care i-a pus in umbra, temporar, pe idolii de pana atunci, Dominique Ingres si Louis David.
Pensula acestui "regizor de drame" atinge panza cu voluptate, cu forta si emotie, fara sa-i pese de conturul formelor divinizat de neoclasici. Delacroix parca picteaza cu sufletul, iar spiritul sau infierbantat ii dicteaza sa aleaga din istoria universala acele scene de violenta si pasiune care sa-l faca sa vibreze si pe privitor. Vom aminti doar in treacat o panza de notorietate mondiala, si anume "Libertatea conducand poporul" (care are o legatura directa cu Statuia Libertatii din portul New York) si vom enumera cateva compozitii exceptionale care va vor convinge ca Delacroix a fost un campion al trairilor emotionale de maxima intensitate (cronologic): "Dante si Vergiliu in infern" (de barca celor doi incearca cu disperare sa se agate pacatosii), "Macelul din Chios" (grecii din insula omonima suferind din cauza barbariei turcilor), "Moartea lui Sardanapal" (regele asirian priveste uciderea cu salbaticie a cadanelor), "Intrarea cruciatilor in Constantinopol" (talhariile facute de cruciati contra crestinilor orientali in cruciada a patra, anul 1204) etc. Sa nu uitam ca dupa expunerea lui "Sardanapal" la Salon (1827, cand maestrul avea doar douazeci si noua de ani), Delacroix a fost interzis la Paris timp de sapte ani...
Atacurile lui Dominique Ingres, care-l numea pe Delacroix un "Robespierre al picturii", au determinat un cor de reprosuri si etichete jignitoare, culminand cu umilitorul strigat "Dilentantule!" Dar panzele pline de viata efervescenta ale romanticului care-i adora pe Shakespeare si pe Byron si-au gasit si aparatori pe masura. Baudelaire si Victor Hugo au fost de partea tensiunii din creatiile lui Delacroix, iar autorul "Florilor raului" chiar spunea ca pe seama urii si dispretului se cladeste gloria unui mare artist. Hugo il va prelua pe pustiul de langa femeia care ridica steagul sub forma lui Gavroche din "Mizerabilii". Insusi regele Ludovic Philip al Frantei va cumpara tabloul (3.000 de franci!), care va fi expus la Expozitia mondiala din 1855.
In viata personala, un tumultuos precum Delacroix (1798-1863) a avut atatea iubite, cate modele a avut. El insusi a fost rodul iubirii vinovate a mamei sale pentru Talleyrand (ministru de externe), cel care din umbra il va sustine toata viata. Artistul care a realizat emotionante ilustratii pentru operele lui Shakespeare, Dante si Byron, a impus lumii spiritul Revolutiei franceze prin atitudinea curajoasa si entuziasta a femeii din "Libertatea conducand poporul". Aceasta si autoportretul pictorului au fost imortalizate pe bancnota de 100 de franci francezi din 1993. Liderul revolutiei este o femeie si nu un barbat intrucat artistul s-a inspirat din mitul roman al zeitei Libertas.
PAUL IOAN
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu