Oricat de atasati am fi, sentimetal, de rafinamentul clasicilor renascentisti, privind fara partinire spre secolul XIX, spre revolutia impresionistilor, nu putem sa nu-l remarcam pe inconfundabilul Edgar Degas si ale sale balerine. Delicatetea cu care maestrul francez le-a surprins si multitudinea de ipostaze ne fac sa afirmam fara ezitare ca Degas a lasat posteritatii o planeta a gratiei feminine. Fire introvertita si barbat care-si ascunde cu indarjire viata personala, Edgar Degas (1834-1917) a fost inclus printre pionierii impresionismului, insa el insusi a respins aceasta inregimentare, sustinand ca este "pur si simplu realist". Din majoritatea lucrarilor sale reiese faptul ca l-a interesat atat prospetimea si mesajul culorilor, dar mai ales dinamica personajelor pline de vioiciune.
Asociata miscarilor balerinelor este expresia chipurilor - cel mai frecvent adolescentine -, care degaja o sensibilitate profunda pentru muzica suava care le guverneaza coregrafia. Pe de alta parte, este aproape incredibila curiozitatea cu care Degas intra in intimitatea gratioaselor fete, atat in culise, cat si in sala de repetitii. Gesturile minore, de la potrivitul poantelor si al rochitelor si pana la odihna pe bancuta si indepartarea transpiratiei, sunt transformate cu maiestrie in gesturile unor zane care se pregatesc sa farmece publicul.
Exista si lucrari ale lui Degas care au starnit valuri de comentarii negative. Dintre acestea, panza "Absint" (1876), o lucrare de maturitate, a fost considerata la incepaut drept "urata si dizgratioasa". O femeie si un barbat stau la aceeasi masa de cafenea; privesc in gol amandoi, cu ochi lipsiti de expresie, ca si cum viata ar fi deja o povara pentru aceste personaje. Unii critici au considerat "Absintul" o lectie de sociologie data de un ratat si o prostituata. Evident, autorul a fost cat se poate de realist (asa cum si-a dorit pe tot parcursul carierei) si a surprins doi oameni alaturati si tristi, care nu gasesc nimic sa-si comunice. Este imaginea simbolica a melancoliei clientilor unei cafenele de cartier, unde oamenii stau de vorba doar cu ei insisi.
O pasiune speciala a lui Edgar Degas a fost sculptura. A creat cateva zeci de lucrari, dintre care se remarca cea intitulata "Mica dansatoare de 14 ani". Executata in ceara, in marime apropiata de cea naturala, aceasta sculptura a avut drept model pe o eleva de la Scoala de balet a Operei din Paris, Marie van Goethem. Lucrarea a fost expusa prima data in 1881 si a starnit imediat reactii ciudate. Desi balerina este foarte realist prezentata, unor critici li s-a parut ca este "o colectionara de vicii si o depravata precoce..." Cu toata primirea negativa, "Mica dansatoare" a fost reprodusa de multe ori, chiar in bronz, pretul unei copii ajungand la 19 milioane dolari in 2009.
Delicatetea nudurilor lui Degas rivalizeaza cu cea a lui Renoir - in ceea ce priveste seria femeilor care se imbaiaza. Toti criticii il considera pe acest maestru un grafician exceptional, care a stiut sa redea poezia reliefului feminin in ipostazele indiscrete ale nudurilor de interior... Un astfel de artist sensibil, retras in carcera sufletului sau, nu a fost casatorit vreodata, considerand ca pictorul nu trebuie sa aiba viata personala. Aproape orb, el s-a retras cu fidela sa menajera intr-o casuta la Paris si a murit fara sa-si mai poata privi propriile lucrari.
PAUL IOAN
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu