Primul lucru pe care-l aflam despre acest mare maestru francez este ca a fost un post-impresionist revolutionar, care a deschis calea spre cubism, iar Matisse si Picasso l-au numit "Tatal nostru, al tuturor" (referire la pictorii secolului XX). Pe de alta parte, despre acelasi mare pictor din Aix-en Provence se poate discuta in termeni mercantili, amintind ca el este autorul celei mai scumpe panze achizitionate vreodata. Una dintre versiunile tabloului "Jucatorii de carti" (1893) a fost cumparata de familia regala din Qatar cu peste 250 de milioare de dolari. Poate ca cea mai competenta voce analitica a operei lui Cézanne este cea a criticului Maurice-Merleau Ponty, care in eseul sau "Dubiul lui Cézanne" (1945) sublinia ca maestrul a reprezentat "privirea care atinge", referindu-se la intensitatea cu care pictorul figureaza detaliile geometrice si cromatice ale compozitiilor.
In acest sens, cititorul este invitat sa admire seria de panze cunoscuta sub titlul de "Piramida de cranii" si realizata in ultima perioada de creatie. Este unul dintre elementele care m-au determinat sa-l consider pe acest maestru un om dificil, pentru ca a dedica o "natura fara miscare" craniilor este o dovada a unor profunde controverse interioare. Si referitor la naturile statice (expresie pe care o prefer celei mai consacrate, adica "naturii moarte"), sa amintim ca cea mai scumpa lucrare de acest gen este "Perdea, ulcica si compotiera" (1894), vanduta cu 60,5 milioane de dolari in 1999.
Un om dificil este cel care rupe prietenia de o viata cu cel mai bun prieten din "motive subtiri". Cézanne a copilarit cu Émile Zola, au fost amici exceptionali si romancierul l-a sustinut intotdeauna. Numai ca romanul sau "Capodopera" (1886) l-a vexat atat de mult pe pictor, incat l-a uitat pe Zola. In roman, un pictor nu este capabil sa realizeze o capodopera si se sinucide, dupa ce publicul ia in deradere o pictura cu cadavrul fiul sau. Dupa opinia lui Zola, un artist prea ambitios si nerealizat este sortit nebuniei. Nu se poate spune ca este cazul lui Cézanne, dar se stie ca el relua o natura statica de o suta de ori si un portret de peste 150 de ori, pentru ca se oprea brusc, parca ferindu-se de o greseala.
Un om dificil se casatoreste cu o femeie pe care nu o mai iubeste, dupa un concubinaj de aproape saptesprezece ani. Maestrul a cunoscut-o pe Marie Fiquet in 1869, s-a insurat cu ea in 1886 si s-au separat treptat, ea plecand in Elvetia cu fiul lor, Paul. Cu toate acestea, pictorul nu a incetat sa realizeze portrete - peste 40 la numar - in care Marie este din ce in ce mai inexpresiva. De altfel, nevasta (si modelul) a fost indiferenta fata de opera lui, fapt care a contribuit la raceala dintre ei.
Un dificil compune, in prima perioada de creatie, o panza la fel de cutremuratoare precum cea cu piramida de cranii, si anume "Crima" (1878). Pe un fond intunecat se observa cum ucigasul ridica mana care poarta cutitul, iar complicele sau imobilizeaza victima. Este o tema greu digerabila si greu de admirat... Mult mai agreabile sunt femeile care se scalda si pentru care Cézanne a facut o pasiune in ultima perioada de creatie. Maestrul separat de sotie traia izolat cu o sora si cu mama sa, preferand un dialog cu sine despre epilogul unei cariere de exceptie.
PAUL IOAN
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu