Nascut in 1452, in apropiere de Florenta, Leonardo a fost fiul nelegitim al lui Ser Piero, notarul oraselului Vinci. Despre mama lui se stie doar ca provenea dintr-o zona rurala si se numea Caterina.
De mic copil si-a demonstrat calitatile exceptionale, in special ca desenator si muzician. Nu a urmat nici un fel de educatie formala (scoala publica), dar traind in casa tatalui sau a avut acces la materialele educationale detinute de familie.
Autodidact, Leonardo era interesat sa descopere permanent lucruri noi. Este absolut extraordinar cum Leonardo a depasit cu mult orizontul stiintific al timpului sau, multe din descoperirile si inventiile lui punand bazele lumii moderne de azi.
Geniul sau de netagaduit l-a determinat sa se elibereze de restrictiile impuse de o disciplina unica, drept urmare a imbinat cu succes cunostintele obtinute in urma studiilor sale in domeniul picturii, sculpturii, mecanicii, ingineriei, arhitecturii, fizicii, biologiei s.a. pentru a desena si chiar construi concepte care depaseau cu mult cunostintele epocii sale.
Fiind un perfectionist, gasea mereu posibilitati de imbunatatire a inventiilor sale. Majoritatea nu au fost finalizate din aceasta cauza, iar interesul sau era deja captat de un nou concept. Acesta ar putea fi unul din motivele pentru care nu a dat spre publicare caietele sale cu notite care cu siguranta ar fi revolutionat notiunile stiintifice ale omeniiri din vremea Renasterii .
Faptul ca a fost un copil nelegitim si nu a fost trimis sa studieze la o scoala publica a fost poate un noroc pentru Leonardo, el nefiind indrumat sau obligat (dupa cum erau obiceiurile vremii) sa urmeze cariera tatalui sau. Astfel, eliberat de constrangerile culturii medievale si-a dat frau liber imaginatiei si curiozitatii sale nesatioase.
Dovezi ale intelectului sau exceptional si ale diversitatii sale apar la o varsta frageda, el demonstrand abilitati exceptionale la matematica, muzica si arta.
La scoala maestrului Andrea del Verocchio din Florenta, un om de o mare viziune, in atelierele caruia s-au format multi artisti de renume, Leonardo si-a perfectat arta, experimentand in domeniul culorilor, studiind subtilitatile luminii si ale umbrei.
Un aspect memorabil al lucrarilor sale este abilitatea de a capta si reda cele mai subtile emotii. “Cina cea de taina” releva izolarea psihologica a lui Iuda, dar si mai spectaculos este misterul bucuriei de viata captat in surasul enigmatic al Mona Lisei, suras care a generat mai multe controverse decat orice alta pictura in istoria artei.
Pentru Leonardo, pictura a fost doar o forma expresie artistica. In cautarea unui realism nealterat in arta, el cauta mereu sa isi imbunatateasca cunostintele asupra legilor nescrise ale naturii. Studiile detaliate asupra plantelor, animalelor si oamenilor fac dovada dorintei sale neobosite de a capta imaginea perfecta a subiectului sau.
Inaintea sa nimeni nu a studiat corpul uman cu atata perseverenta. Disectiile efectuate de el, cu riscul de a fi persecutat de Inchizitie, i-au permis sa realizeze primele schite anatomice cu o asemenea fidelitate si calitate, incat acestea constituie inca modele pentru ilustratiile stiintifice anatomice moderne.
Dintre stiintele matematice, Leonardo a fost pasionat in special de geometrie, care fiind ‘matematica vizuala’ a fost asociata in mintea sa cu o forma de sculptura vizuala.
Notitele si schitele din anii petrecuti la Milano dezvaluie un interes crescut pentru o varietate de domenii, de la botanica si geologie pana la anatomie si arhitectura. Intelegand efectele luminii solare si gravitatiei asupra plantelor si arborilor, descopera posibilitatea determinarii varstei acestora prin studiul structurii lor.
Fortele motrice din viata lui Leonardo au fost curiozitatea sa intelectuala si dorinta de a servi progresul cunostintelor omenesti; prin cunoasterea fiecarui aspect al universului. Mult inaintea darvinismului secolului 19, investigatiile sale asupra fosilelor i-au dat posibilitatea sa formuleze teorii evolutioniste.
Domeniile in care era foarte apreciat inca din timpul vietii, sunt arhitectura si sculptura. In desenele sale arhitecturale apare si domul din Milano.
Cu toate ca nu a fost construit in realitate, desenul orasului luminii – La Cita Ideale – este un bun exemplu pentru abilitatile si imaginatia remarcabila a lui Leonardo. Conceptia sa pe doua nivele (unul pentru carute si trasuri si cel superior pentru pietoni) avea menirea sa impiedice raspandirea bolilor precum ciuma, care decima populatia la acea vreme si dovedeste viziunea sa sociala profund democratica.
O opera remarcabila a sa din domeniul sculpturii – statuia ecvestra a lui Sforza, realizata in marime naturala din lut, la care Leonardo lucrase ani de zile, trezind admiratia tuturor, a fost distrusa de soldatii francezi o data cu invadarea orasului Milano.
In serviciul lui Cesare Borgia, datorita naturii razboinice patronului sau isi foloseste ingenuitatea la conceperea unor fortificatii, masini de razboi dar si harti si sisteme de canalizare.
In slujba oricarui patron ar fi fost, Leonardo isi continua neobosit propriul studiu asupra zborului realizand numeroase schite si desene ale anatomiei pasarilor si miscarile aripilor acestora. Dintre masinile de zbor concepute de el, elicopterul se considera a fi revolutionara. S-a descoperit si schita primei parasute desenate vreodata.
Acestea sunt doar cateva din inventiile sale. S-au scris volume intregi despre Leonardo ca pionier in domeniul astronomiei moderne, geometriei si mai ales in mecanica.
Cautarea sa constanta a reprezentat atat triumful cat si drama sa. Dintre proiectele sale artistice si stiintifice majoritatea raman nefinalizate datorita captarii interesului sau de catre alte domenii de studiu. Nefiind publicate, notitele sale raman necunoscute timp de secole.
Leonardo a fost un vizionar. Este remarcabil cum un autodidact a indeplinit atat de multe intr-o viata de om. La moartea sa , Francesco Melzi, prietenul sau, spunea: “Pierderea unui astfel de om este deplansa de toti, deoarece nu sta in puterea naturii sa creeze un altul asemenea”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu